​          Gheișele au apărut în istorie ca artiști de profesie; la început mulți din acești artiști nu erau femei, ci bărbați. În timp ce diferite tipuri de curtezani puneau accent pe plăcerile sexuale, gheișele se specializau pe artele tradiționale japoneze, muzică, dans, Ceremonia ceaiului, conversații cu bărbații pe care îi întrețineau. Pe măsură ce îndemânarea artistică a curtezanilor de rang înalt era în declin, cererea de artiști-gheișă (bărbați sau femei) era în creștere.

       Gheișele-bărbați, cunoscuți uneori sub numele "hōkan", au început să decadă la rândul lor la sfârșitului secolului al XVIII-lea. În anul 1800 gheișele-femei (numite atunci "onna geisha", adică "femeie gheișă") i-au depășit ca număr pe gheișele-bărbați, raportul fiind de trei la unu. Termenul "gheișă" a ajuns treptat să însemne doar femeie artistă, așa cum înseamnă și astăzi.